Afară viscolește tragic, eu sunt singură și depresivă.
Totul a început acum doua zile, niște copii se jucau cu zăpadă intr-o grădină – o multitudine de amintiri m-au răvășit. Mi-e dor să ies să mă dau cu sania, să îmi găsesc prietenii în fața blocului curățându-și săniile în zăpadă, mi-e dor să îmi placă zăpada, să fac om de zăpadă, să mă bulgăresc, să mă tăvălesc în zăpadă. Mi-e dor să fiu mică! Mi-e dor de oamenii care mă apreciau, mi-e dor de oamenii care nu mă jigneau, mi-e dor să mă simt iubită, mi-e dor de mine.
offff…te inteleg perfect! norocul meu e ca pe aici nu ninge…
dar….
nu plange ca s-a terminat…zambeste ca a fost
Depinde întotdeauna felul în care privim lucrurile- jumătatea cea plină sau cea goală a paharului.
Momentan văd partea goală!
Am zis că niciodată când simt că sunt fericită nu o voi mai spune,ca se sparge iluzia.
….Sper sa iti gasesti linistea cat mai repede. Tu sa fii tare!