Leave a comment

Încă număr

La început am numărat zilele, mai  apoi săptămânile, de ceva timp număr lunile, un psiholog ar spune că avansez. Acum câteva zile m-am trezit numărând pe degete, nu mai știam exact câte luni sunt de când am ieșit pe ușă, lăsându-i cheia și anii petrecuți împreună.

Și fazele interioare au fost multe, am trecut de la iubire la ură, de la ură la regrete, de la regrete la dor, de la dor la durere, iar acum am zis că e gata, pe naiba, de unde atâta fericire? Am aflat că are pe altcineva, m-am simțit trădată câteva ore, apoi am realizat că nu am de ce, noi nu mai suntem „noi”, suntem eu și el, e dreptul lui să fie cu altcineva. Presupun că mai tare m-a supărat că nu tânjește în urma mea, că nu se tăvălește, avem noi femeile orgoliul gâdilat dacă știm că se zbate pe jos, în chinurile iadului că noi nu mai suntem, da de unde? Noi suntem actrițele dramei, ne place să jucăm rolul principal, chiar dacă tot noi ne-am retras din piesă sau a picat deja cortina. Ei pur și simplu beau o sticla, două, o damigeană, se aruncă în brațele altor femei, se consolează altfel sau pur și simplu merg mai departe. Nu iubim cu aceiași intensitate, indiferent de care dintre noi a plecat, nu suferim la fel.

Ne vindecăm ușor, ușor, e în firea noastră să plângem, să uităm, să mergem mai departe, vom tria amintirile împreună, până când vor mai rămâne doar niște frame-uri din ce era odată un serial.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: