Leave a comment

Beau un ceai

Roiboos cu albăstrele, floarea soarelui și alte flori, Dumnezeu știe…Dumnezeu – cât de ironic sună spus de mine, sunt atee, dar creierul îmi servește niște stereotipii pe masă. Am deviat, nu asta era important. Am un sentiment ciudat că cineva va muri, instinctul asta îmi spune, din păcate simt și cine este acea persoană. sper doar să mă înșele.

Beau ceaiul și sunt analitică, mama se agită prin casă, temei legal, o calmez, explic codul de procedură penală, se rezolvă cu un avocat și atât, bun. Una dintre prietene, minciuni peste minciuni, nici ea nu cred că mai știe ce cum și în ce mod, eu am fost prea ocupată să desfac nodul de minciuni, fac doar o scurtă trecere în revistă, voi afla, este timp. Prima iubire, din nou aici, din nou definitiv sau cel puțin așa pare, fug să aflu adevărul, tot amân momentul, mă întreabă dacă am rezolvat „problema aceea” – referindu-se la tot ceea ce se întâmplă în viața mea, pentru el nu sunt persoane, nu au nume, sunt doar „problema aceea”, îl înțeleg, nu a acceptat în atâția ani adevărul, de ce ar face-o acum?! Văr-miu e un fel de drama queen, multe femei, multe le regretă, multe lucruri îi amintesc de anumite femei, tot se uită în urma. Îi scriu să o lase baltă, move forward! Eu?! Să mă analizez? Să nu? Ce rost mai are? Să mai gândesc în viitor? Nu cred că vreau, mai iau un gât de ceai și mai scriu două, trei cuvinte, de încheiere.

O seară bună!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: