Leave a comment

Și vii și fugi și iar vii

Te-aș întreba de cine fugi? De mine? De tine? De noi? De amintiri? La fel cum te întrebam cândva pe cine minți: pe mine sau pe tine?

Ieri te uitai în ochii mei și cum ți-am zis și ieri îți spun și azi: degeaba vorbim mult pentru că în fapt nu spunem nimic, e doar blablabla, ochii vorbesc mult mai bine decât o facem noi, trupurile noastre de asemenea, chimia este cea care spune tot.  Nu ne putem minți pe noi, ne-am tot mințit în anii aceștia singuri și am fugit de noi, de sentimente, de amintiri.

Am să te iau ușor, am să te educ iar cu răbdarea, am să te cresc cu laptele iubirii și-am să uit să te pedepsesc- nu voi mai fugi și eu de această dată. Am tot fugit și eu, de aceea nu te pot blama. Poate că am fugit mai mult decât ai făcut-o tu. M-aș pedepsi pentru asta, dar azi nu pot, privesc prin perdeaua anilor trecuți, a ceea ce am învățat, a ceea ce am suferit și realizez că azi aș fi fugit și eu dacă m-aș pedepsi sau dacă m-aș fi pedepsit în trecut. Nu pot să fiu călăul unor sentimente care deși le aruncasem într-un cufăr, cu lacăt și fără cheie, au supraviețuit pe fundul mării, au spart capacul și au ieșit, mai pline de energie ca niciodată.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: