Leave a comment

Și totuși …

poate că am fi putut fi fericiți, dar asta asta nu s-ar fi putut întâmpla decât într-o altă viață, într-un alt an, într-o altă poveste, cu altă eu, cu alt tu, cu alți noi. Nu-mi dau seama cum face timpul să răcească intensitatea sentimentelor , fie ele de ură, fie de iubire, însă insistă să fie cel mai înverșunat dușman al dorului, al clipelor frumoase, al amintirilor frumoase, chiar dacă ele au fost o picătură de lapte într-o ceașcă de cafea amară. Azi m-am trezit că simt lipsa privirii tale pe trupul meu, când mă ridicam goală din pat. Probabil că și altul m-ar privi la fel sau poate cu mai multă pasiune, nu știu…am lăsat ca ultima privire să fie a ta, deși nu meriți nici să-mi amintesc că ai existat în viața mea.

Și totuși … știu că voi iubi iar, că voi avea din nou povestea noastră, doar că în ea nu vom mai fi noi – tu și eu , noi vom fi eu și el – care el?Nu știu care el.  Știu doar că îmi va lăsa o nouă privire pe trupul meu, o nouă iubire în suflet, că vom scrie o nouă poveste, cu bune și rele.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: