Leave a comment

Inima îi bate din nou

Iar a trecut o noapte și el nu a venit, încă o noapte singură, nu le mai știe numărul. Afară era soare, o nouă zi zâmbea către ea, așa că s-a decis să plece la o plimbare în parc. I-a pus lesa câinelui și a plecat agale, cu gândurile rătâcind. Sunetul de mesaj a scos-o din visare: “Bună prințeso! Ți-am greșit cu ceva? Nu ai mai dat nici un semn de când ai plecat.” S-a uitat lung la telefon: ce ironie ! Cui ar trebui să-i pese de mine , nu că nu mă caută, dar nici nu Răspunde la telefon, nu vine acasă, iar el…

I-a răspuns la mesaj: mă plimb în jurul lacului, am ieșit cu câinele la aer.

“Mă pot alătura vouă?”

“Vino! Sună-mă când ajungi ca să îți spun unde sunt!”

S-a Așezat pe marginea lacului: oare e bine ce fac? Nu e păcat să mă văd cu el? Nu e greșit? Dar oare nu e greșit și ca el, celălalt , să îmi facă rău ? Ce e bine și ce e rău? Prea multe întrebări fără răspuns. Că nu degeaba se spune că cine a vrut să obțină adevărul absolut a sfârșit fie nebun, fie mort.

-Alo! Unde ești Prințeso?

-Pe partea de Nord a lacului, te aștept aici.

-Te văd!

-Ce faci prințeso? Ce frumos miroși!

Ea doar privea…

– De ce ai privirea asta tristă? Iar nu a venit?

-Of pui mic!

De ce naiba mă simt atât de ocrotită în preajma lui? De ce vreau să mă ascund în brațele lui și să nu mai plec? De ce? De ce?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: