Leave a comment

Mai mult în jos, prea puțin în jur și spre cer

Despre privit e vorba. Sunt multe orașe pe planeta aceasta, unde trebuie să te cațeri pe zgârie-nord ca să poți admira stelele. Noi, încă suntem norocoși, avem cerul cu stele deasupra capului, trebuie doar să privim!
Grijile, stresul, greutățile cotidiene, ne fac să privim , mai mult, asfaltul, vârful pantofilor și nu micile bucurii ale naturii și ale vieții , de fapt, nu ne mai privim , nici măcar semenii. Trecem , zi de zi, prin viață ca și cum nu ar mai exista nimic în jur. Ne grăbim spre sfârșit și asta cu pași mari.
Citeam , de curând, într-o carte , un fel de pilda, fabulă, o mică povestioară, care spunea ceva de genul : gândiți-vă- că în fiecare zi , primiți de la bancă 86400 de dolari, pe care îi puteți cheltui cum vreți, nu aveți voie să faceți economii, iar ceea ce nu reușiți să cheltuiți , vi se iau la sfârșitul zilei. Banca vă dă acești bani până intr-o zi, nu se știe când este acea zi.
În fapt este vorba de o zi din viața fiecărui om (are 86400 de secunde), iar timpul pe care îl irosim este pierdut …
Din păcate, bucuria lucrurilor mici, inocența, nu o mai regăsim decât la copii. Câți ne mai oprim să admirăm o floare, un fluture sau chiar cerul? Puțini, prea puțini aș spune.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: