5 Comments

O zi fără răsărit

Fiecare zi ar trebui să vină cu speranță, la mine a venit cu o stare letargică. Mă simt moartă, interiorul meu a secat. Nu mai pot plânge. Am dormit foarte puțin. Nu am putere. Mă târâi dintr-un loc în altul. Aș vrea să mă ascund într-un colț și să stau acolo până va muri și trupul. Sufletul îmi este greu, e de plumb- daca ma duc în mare, mă scufund, nu ies la suprafață.
Nu pot vorbi cu nimeni, nu am starea necesară.
Aș vrea să vină acasă, să mă strângă în brațe și să-mi spună ca vom trece și peste asta, așa cum am trecut peste toate…
Nu mai am aripi să zbor fără el! M-a protejat atâția ani. Nu știu să trăiesc fără el, fără să existe “noi”.
Nu mai știu să fiu eu.

Advertisements

5 comments on “O zi fără răsărit

  1. blondy…ce ai patit?! esti ok? te pup cu drag si dor!!!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: