6 Comments

Oare de ce?

Stiu, a trecut mult de cand nu am mai fost pe aici. V-am citit, nu spun nu, doar ca nu atat de des ca inainte.

Astazi , m-am trezit cu sufletul in flacari si am simtit nevoia sa ma exteriorizez si unde mai bine decat aici…?!

Afara ploua marunt, ploaie din aceea care iti seaca sufletul si iti face oasele sa trosneasca , chiar daca esti la caldurica sub patura, ca si cum ai avea 60- 70 de ani.

Eu ma simt la fel de impovarata, am sufletul greu, ca si cum au trecut ani grei si multi peste mine, de fapt, daca stau sa ma gandesc, ei chiar au trecut, m-au mancat din interior, chiar daca exteriorul e la fel de vesel si de frumos, sufletul s-a innegrit, s-a ingreunat, e ca plumbul de la undita care pica pe fundul apei.

M-am visat la munte azi dimineata, era si EL(prima mea iubire) acolo, eram cu gasca noastra , cea din perioada in care eram impreuna, dar era ciudat, eu ii aratam ca il iubesc, ma uitam lung la el, prin geam, desi vorbeam la telefon,ei  parca erau rautaciosi, de pe partea cealalta de drum , putin ironici la adresa mea, simteam ca doare. Langa EL a venit o ea, parca o cunosteam, m-am intors cu spatele la geam si am disparut din raza lor, nu mi-a fost bine.

Apoi, parca a aparut in spatele meu, m-a sarutat suav pe un obraz si mi-a spus: Intelege ca nu pot sa ma port cu tine cum as vrea, e cu ochii pe noi.

Si din punctul acesta m-am trezit, dar doare, ma doare adanc in suflet si ma intreb : de ce oare nu i-am spus niciodata cu adevarat ce simt? De ce am fost atat de lasa si nu am putut sa ma uit in ochii lui, atunci cand mi-a spus ca eu voi ramane femeia vietii lui, si sa-i spun ca si el este alesul inimii mele? Poate ca atunci nu am avut curaj sa recunosc, poate am sperat ca nu va fi asa, dar cu cat trec anii, cu atat inteleg ca trebuia sa-i spun candva.

Poate va intrebati de ce nu o fac acum? Il caut de aproape jumatate de an, nu mai am nici un punct de legatura, nimeni nu mai stie nimic, nimeni nu l-a mai vazut. Am un singur lucru, adresa de la parintii lui de acasa, m-am gandit sa-i trimit o scrisoare, am inceput-o de atatea ori, dar nu am fost capabila sa o duc pana la sfarsit, la un moment dar ochii ma ustura, se umplu de lacrimi care se revarsa peste cerneala din stilou si totul infloreste.

Advertisements

6 comments on “Oare de ce?

  1. Ai incercat sa il cauti pe Facebook?

  2. hai, bine ai revenit aici…ți-am simțit lipsa…dar îmi pare rău că ai revenit tristă și cu sufletul împovărat:( …Și nici nu te putem ajuta să-l găsești!
    Poate că ar fi bine să încerci cu scrisoarea.. nu se poate să nu mai știe nimeni nimic despre el…

  3. Chrisa, bine ai revenit
    O sa-ti dau o sugestie pe care nu o s-o bagi in seama, stiu, o las doar aici, asa , ca pe o frezie in prag de primavara
    Nu cauta reinnodarea unei relatii daca s-a desirat una si s-a facut bucatele in fata ta. S-ar putea ca realitatea sa-ti para altfel decat e. Stii? Ca atunci cand vezi oamenii printr-o sticla?
    Sper sa iei deciziile potrivite . Si probabil ca daca iti doresti cu adevarat sa il regasesti pe fostul il vei afla 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: