6 Comments

Morning…

Dupa o noapte aproape alba, multumita Blondei care vana , ea stie ce , prin bucatarie la 2 dimineata, la 3 tragea de mine, iar la 5.10 eram in fata blocului, m-am trezit definitiv pe la 8. Si m-am trezit cu fata la cearceaf, chitita pe “colegul de pat”.

De data aceasta, chiar nu a facut nimic, in schimb mi-au trecut mie prin fata ochilor niste faze pe care le-am trait, niste lucruri pe care el mi le-a facut si am simtit durerea la fel de profunda ca atunci si , bineinteles, ca am inceput sa caut raca.

Singurul lucru care m-a facut sa incetez a fost telefonul primit de el prin care era anuntat ca o opereaza pe bunica lui (singura persoana normala la cap din tot neamul lui), telefon primit undeva in jurul orei 10.

Si in timp ce il intepam pe el, imi aduceam aminte ce invatam la comunicare despre “Colectionarii de timbre” ( persoane care isi reprima sentimentele, dar care la un moment dat refuleaza – ei bine, se pare ca in asta m-am transformat )

Advertisements

6 comments on “Morning…

  1. Sunt campioana la asta. 😦 cand sunt tare lovita de sentimente nu le pot pune in cuvinte, asa ca le tin pentru mine, si explodeaza toate cand se aduna prea multe..

  2. baiiiii gata cu melancolia si amintirile…am zis stop 😀

  3. nțțțț…asta nu-i de bine!:(…e mult mai bună refularea pe loc și nu cea strânsă în timp…de fapt, cred că știi asta dar…

  4. Iti inteleg sentimentele.
    Pe de alta parte e vorba de un botez iar copilul acela nu poarta vina parintilor. Cel putin, asa suntem invatati sa credem 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: